Contraste
De ceva vreme, in orice directie te uiti, oriunde te intorci, in orice colt sau loc, se vorbeste despre criza. “Nu mai e ce-a fost”, “vin vremuri grele”, “ ne paste somajul”..etc…si toate astea se rostesc in fata unui pahar, cu o tigare “buna” intre degete, cu un telefon aruncat strategic pe masa sau tinut la o cat mai buna vedere, Tablou de criza…asa arata criza pe la Tulcea. Dar pana la urma ce inseamna sa traiesti astfel de vremuri? Pai hai sa analizam un pic componentele termenului. Primul concept care iti vine in minte atunci cand te gandesti la criza este suferinta – cu tot ce transmite acest cuvant: teama, anxietate, depresie, ganduri “sinucigase”, si alte stari sinonime cu acestea. E clar ca nu iti vine sa urlii fericirea pe strazi, nu mai ai aceeasi pofta de viata, incepi sa fi mai reflexiv si asta te indeamna la o izolare sociala. Termenul de criza mai transmite si altceva: oportunitate. Cum asa? Pai nu stiti ca “baietii destepti” fac bani multi pe criza? E bine stiuta asta, vezi istoria relativ recenta si te vei minuna cum de unii au dus-o excelent in vremuri in care nici hartia igienica nu te mai scoate curat. Orice situatie problematica are si o parte pozitiva. In acest sens apar contrastele pe care le-am descries in prima fraza.
Vinerea asta (21.08), am fost martorul unui peisaj atat de elocvent, incat am realizat ca adaptarea la criza nu o voi face citind presa, documentandu-ma din tratatele finaciare – ci daca voi da atentie contrastelor sociale. Dar hai sa va povestesc in cateva randuri intamplarea: ma aflam pe strada Babadag, si dupa cateva “zone” in care obiectivul vizat era un loc de parcare legal ( pe criza te gandesti parca mai mult la accesoriile galbene pentru roti), reusesc sa ma strecor intre doua masini atat cat sa-mi permita fizicul sa parasesc masina. La cativa metrii de locul in care am parcat, privirea mi-a ramas atintita pret de secunde bune pe imaginea deosebit de elocventa a componentelor crizei. Un jeep de numai 60-70 mii euro, parcat regulamentar, iar in fata lui, pe trotuar, o batrana schimonosita de anii si grijile purtate statea rezemata in sezut de bara limuzinei, cersind trecatorilor o moneda, o bacnota sau o bucata de covrig. Cutremurator…suferinta + luxul = realitatea crizei! Nu stiam ce sa fac, sa ma apropii de jeep sau de batrana? Sa ii dau batranei un ban de paine sau sa imi fie rusine ca in acele secunde, un grup de turisti treceau taman prin fata acestui tablou de “vis”, vorbind intr-o limba ce nu imi permitea sa inteleg ce spun, dar gesturile si comportamentul curios pe care il afisau fac parte dintr-un limbaj universal inteles. Cativa dintre ei s-au oprit si au imortalizat probabil pentru eternitate acea imagine. Ma gandesc ca peste cateva zile va apare pe vre-un site, cu un titlu apetisant, acea poza. Poate ca am “cazut” si eu in acel cadru, poate ca si tu, cititorule, fara voia ta vei apare in acea poza. Nu stiu daca de asta ar trebui sa ma tem mai mult, sau poate de faptul ca turismul este arma pe care vrem sa o folosim impotriva crizei. Turism plin de contraste!
Au fost patru evrei celebrii care au transmis generatiilor invataturile lor despre lume. Primul spunea ca totul se afla in minte, al doilea, Isus, a venit si a transmis ca totul se afla in suflet. Dupa multe secole, Freud ne-a transmis ca totul este in sexualitate, ca mai apoi, Einstein, sa ne spuna ca totul e RELATIV! Criza reprezinta o transpunere (ne)inteligenta in practica sociala a simtamintelor personale ce ne conduc pe fiecare la pofta sexuala de a ne “baga picioarele” stiind ca totul e relativ!
