tulceanul din blog

Eu si cu mine, incercam impreuna sa ne intelegem. Eu si cu mine avem atat de multe lucruri opuse. Eu si cu mine privim aceeasi lume, impartim aceleasi arome, si tot eu si cu mine le vedem atat de diferit. Fericirea paseste sfioasa printre colturile ascutite, continuand firul intinerariului stabilit de atata amar de vreme. Ea e mereu increzatoare, e optimista chiar si in ciuda zgarieturilor, a ranilor ce le poarta pe trupul ei firav, continuand sa paseasca cu aceeasi delicata apasare pe serpuitul drum al gadurilor catre suflet. O privesc adesea, eu si cu mine, cum se apropie de inaltimea visului, pentru ca mai apoi sa coboare ca o naluca, alunecand spre valea somnoroasa si apasator de linistita a departarilor.

De cate ori o privesc, eu, e mereu aceeasi fata cu chipul de copil frumos, delicata si dragalasa, purtand pe umerii ei firavi iubirea pe care nici universul nu ar putea sa o cuprinda. Pasii ei sunt ca si notele unei melodi ce iti incanta sufletul, ca degetele unui mare pianist care isi mangaie claviatura stiind ca daca ar apasa mai cu putere ar strica ecoul mirific al sifoniei sunetelor. In dimineata drumului ei, firul plin de roua se inclina pentru a-i lasa pe talpi picurii ce ii alina oboseala si ii aduce prospetimea de care sunt mereu atat de uimit. Lumina calda a zilelor cu doua dimineti ce scalda chipul si trupul ei se rasfrange in toate culorile ce o formeaza. De asta e totul atat de colorat si plin de viata in jurul ei, de asta chiar si vantul rece asa cum e gerul baltilor inghetate formeaza in jurul ei oglinda in care fericirea are un chip…chipul tau!

De cate ori o privesc, mine, simt cum durerea poverii departarilor patrunde in sufletul meu. Ar trebui sa ma simt trist, sa ma retrag undeva adanc si sa nu las greutatea sa ma poata strivi…dar nu fac asta, pentru ca stiu ca acea povara e a iubirii pierdute, regasite si ce va veni. E ca si cum fugeam mereu pe mal pentru a picta stiind ca se va strege…insa acum nu o sa mai fac asta, chiar daca e atat de dureros sa privesc cum fericirea sufera in drumul ei…o voi privi asa cum o priveste si o va privi mereu eu. Am realizat ca eu o percepea mult mai profund ca mine. A stiut mereu ca va avea acelasi suflet frumos, curat si sincer, pe care numai fericirea mea…da ea… chipul tau o are!